Povestea unui vis spulberat

Prin anul 2006 tot auzeam pe la stiri si emisiuni TV spunand despre o clinica din China care a descoperit un implant cu Celule Stem care ar putea vindeca multe boli printre care si a mea. Apoi incepuse sa arate la TV tot mai des cazuri cu persoane cu probleme de sanatate locomotori, care isi doreau sa ajunga acolo cu speranta de a scapa de povara bolii ce o purtau si cu cat priveam aceste cazuri cu atat speranta de a ma vindeca si dorinta de a incerca sa ajung si eu la aceasta clinica cresteau...
M-am decis sa incerc gandindu-ma ca n-am ce sa pierd, asa ca am inceput sa caut pe net persoane care au reusit sa ajunga acolo si au facut acel implant, sa gasesc mai multe informatii despre acest implant si despre clinica. Am reusit sa gasesc pe un forum adresa de E-mail a unui tata de-abia intors de-acolo cu baietelul lui care suferea de aceiasi boala de care sufar eu, care mi-a dat informati si adresa clinicii la care a fost si spunandu-mi in legatura cu baietelul lui ca deocamdata nu se vede vreo schimbare si ca ar fi prea devreme sa se vada schimbari majore, dar merita sa incerc doar ca recuperarea probabil va dura ceva timp. Ca sa pot lua legatura cu cei de la acea clinica trebuia sa stiu limba engleza la perfectie, pe cand eu, din pacate, nu prea o stapaneam asa de bine. Din fericire am avut noroc cu al meu cumnat, care stie la perfectie aceasta limba si m-a putut ajuta el sa-i contactez. Cand i-am contactat, ei ne-a prezentat un caz cu un roman pe nume Gabi care a facut acest implant cu celule Stem din cauza unui accident, si mi-au trimis niste formulare de completat cu situatia mea de sanatate. Dupa ce le-am trimis acele formulare completate, m-au programat pe data de 18 Iunie 2007. Ne-au zis ca trebuie sa platim o rata cu cateva luni inainte de a ne duce si ca acest implant costa 17.000$, , o suma care pentru noi era foarte mare si de care nu beneficiam la momentul respectiv. Am inceput sa apelam la emisiuni de caritate dar fara niciun rezultat.Primeam ca raspuns sa asteptam, ca ne anunta ei cand pot sa se ocupe de cazul meu, dar timpul trecea iar acel raspuns nu mai sosea odata, iar timpul de plecare se apropia cu pasi repezi. Am auzit ca domnul Becali are fundatie pentru persoane cu probleme si le putea ajuta cu sume de bani, asa ca mama s-a dus si mi-a depus la acea fundatie dosarul si programarea pentru plecare in China,din nou trebuia sa asteptam sa ne contacteze ei...
Intre timp am luat legatura prin e-mail cu Gabi ca sa aflam despre experienta lui de-acolo si cum se simte dupa acel implant, iar el ne-a zis ca in urma accidentului pe care l-a suferit in caruia a ramas paralizat de la gat in jos, iar experienta lui in China a fost o reusita si ca in urma acestui implant, face foarte multa recuperare si simte ca din zi in zi ii apar tot felul de senzatii bune si noi in corp, organismul incepe sa ii se dezmorteasca, sa-si simta picioarele mai bine si mainile aproape suta la suta, a inceput sa poata incorda muschii abdominali putin, sa poata misca de cateva ori pe zi degetele de la maini, simte tot felul de furnicute si ace prin picioare, maini, coloana vertebrala, prin tot corpul, si are mult mai mult echilibru decat inainte. Si incepe sa se dezvolte si sa lucreze anumite perechi de muschi care nu lucrau inainte. Doctorii din China era optimisti si increzatori in ce privea recuperarea, tinea legatura cu ei pe internet, erau foarte interesati de evolutia lui, si i-au spus ca trebuie sa aiba rabdare pentru ca aceste celule sa creasca si sa se dezvolte pana cand vor ajunge in faza de maturitate, si atunci vor da si mai mari rezultate si progresele pe care ei le astepta. In tot acest timp trebuie sa faca foarte multa recuperare si perioada in care aceste celule ajung in faza de
maturitate este de 6-8 luni, timp in care si dupa pot aparea progresele asteptate.
Aceste progrese pe care mi le-a spus el ca a reusit sa le faca, mi-au dat speranta ca viata mea se putea schimba datorita acestui implant. Timpul trecea si nu primeam raspuns de nicaieri, nici de la acea fundatie si nici de la emisiunile de caritate. Mama s-a dus pana si la Snagov la resedinta Columbeanu, din pacate portarul i-a zis ca domnul Columbeanu e plecat asa ca, mama i-a dat dosarul meu cu rugamintea sa i-l dea domnului Columbeanu sa se uite pe el si sa ne contacteze in caz ca doreste sa ne ajute, dar din nefericire nici el nu a binevoit sa ne contacteze. Apoi am auzit ca domnul Becali da sume de bani la saraci intr-o anumita zi a saptamanii in fata porti a casei lui. Ne-am dus la prima ora cand inca nu se luminase si am stat in fata portii lui, asteptandu-l sa iasa si sperand ca putem da dosarul meu cu programarea. Tin minte ca, chiar daca eram imbracata foarte gros, mi-era extrem de frig, dar nici in ruptul capului nu ma gandeam sa plec pana nu-i dadeam acel dosar cu programarea . Cu cat orele treceau, cu atat se aduna foarte multa lume amarata asteptand sa primeasca bani. Venisera si cativa reporteri si cameramani sa ia interviuri. Intr-un sfarsit domnul Becali a iesit pe poarta si s-a dat jos din masina lui luxoasa, dar nu s-a dat bine jos din masina ca s-a si ingramadit multimea de lume pe el, nici nu stiu cum am reusit sa ajung pana la el, a apucat doar sa-mi arunce plicul de bani si o privire inspre mine ca apoi a navalit lumea si n-aveam altceva de facut decat sa iesim din multimea aceea ca altfel ne calcau in picioare. Din pacate nu i-am putut da dosarul cu programare, dupa ce a terminat de dat bani a plecat, iar noi am mai ramas sa-l asteptam pana la 9-10 seara sperand ca se va intoarce si reusim sa-i dam dosarul, dar din pacate nu s-a intors, iar eu nu mai rezistam sa stau, eram moarta de somn, de foame si inghetata tun. Asa ca am plecat intr-un fel dezamagite si intr-un fel multumite ca macar a reusit sa ne dea plicul in care era suma de 100 E. Timpul s-a scurs si am pierdut rezervatia de la acel spital din cauza ca nu am trimis prima rata deoarece, nu puteam s-o trimitem atata timp cat nu reusisem sa facem rost de toata suma de care aveam nevoie.
In Iunie-iulie 2007 nu mai stiu exact ce alegeri erau atunci, dar intr-o seara venise administratorul blocului sa ne anunte sa iesim ca vor veni cei de la PNG sa dea cateva cadouri celor de pe scara blocului nostru,. Cand am iesit venise domnul Becheanu si cei care imparteau cadourile printre care era si un doctor pe nume Scurtu Andrei pe care il tot vedeam la emisiunea Nasu’ in care domnul Becali le dadea bani la bolnavi. Mama cand l-a vazut a fugit in casa sa ia numarul de dosar care il aveam depus la fundatie si sa i-l dea cu rugamintea sa ne ajute, iar domnul doctor Scurtu Andrei ne-a promis ca o sa mi-l ia in considerare si asa a fost. A doua saptamana intr-o marti primim un telefon si ne anunta ca trebuie sa ne prezentam a doua zi la sediu fundatiei ca sa semnam pentru bani, iar dupa aceea ne-au trimis pe Calea Victoriei ca se filma emisiunea Nasu’, am ajuns acolo si ne-am asezat pe locurile libere, si dupa cateva minute a aparut Nasu’ cu domnul Becali, s-au urcat pe scena si au inceput sa vorbeasca despre diverse lucruri printre care ajunsese si la prezentat cazurile care erau acolo ce aveau nevoie de sume de bani majoritatea pentru implantul cu celule Stem din China . Au inceput sa imparte plicurile cu bani si sa le ia inteviuri la fiecare caz in parte, numai la mine s-au luat cu altele si au omis sa-mi ia interviu, doar mi-au pronuntat numele meu si pentru ce imi dau acei bani , mi-au trimis plicul printr-o asistenta care ii ajuta sa imparta banii.
Nu cred ca as putea exprima in cuvinte cat de fericita eram ca reusisem sa am acea suma de care aveam atata nevoie pentru a fi o persoana sanatoasa cat de cat, pentru ca eram si sunt constienta ca nu ma puteam recupera 100% dar m-as fi multumit sa ma recuperez macar un mic sfert din acest 100%....
L-am rugat din nou pe cumnatul meu sa ia legatura cu cei din China si sa ma reprogrameze, cumnatul meu le-a trimis un e-mail, iar ei ne-au raspuns cu intarziere de o luna ca nu au locuri si ca va trebui sa mai asteptam ca ne vor contacta ei, cand vor avea locuri libere. Am asteptat luni bune pana ne-au contactat ca au locuri libere , intrasem deja in 2008. Ne-a trimis formulare sa le completam referitor la boala mea si plus trebuia sa fac cateva analize printre care RMN-ul si inca o analiza a miscarilor nu stiu exact in ce consta aceasta deoarece nu am apucat s-o fac. Pentru RMN imi trebuia trimitere de la medicul neurolog. Cand a auzit medicul neurolog pentru ce imi trebuie sa fac aceasta analiza, mi-a zis in fata ca n-are rost sa fac acest implant, ca pe mine nu ma va ajuta cu nimic, deoarece eu sunt de la nastere, iar sistemul meu nervos e mort, asa ca n-are ce sa mi se refaca la mine dupa acest implant si ca ar fi bine ca acei bani sa-i bag in multa recuperare.. Cu rugaminti mari a acceptat sa imi dea trimitere pentru acea analiza RMN. Am plecat foarte dezamagita si furioasa totodata de la acest neurolog, dar eram multumita oarecum ca am reusit macar sa-l convingem sa imi dea trimitere pentru RMN.
Le-am trimis RMN-ul si ne-au programat sa ne ducem pe data de 6 Februarie 2009, intre timp mai trebuia sa le trimitem acea analiza a miscarilor pe care n-o facusem si care trebuia sa cerem alta trimitere de la medici si semnaturile de la medicilor de aici la care eram inscrisa, dar din pacate nu au vrut nici unu sa semneze...
Cu trecerea timpului mama renunta tot mai mult sa se intereseze unde trebuia sa fac acea analiza spunandu-mi ca e mai bine sa renuntam , deoarece daca toti medicii ne sfatuiesc ca nu ar fi bine sa ne ducem , or stii ei de ce nu sunt de-acord cu asta. Asa ca m-am dat batuta, am pierdut rezervatia pe care o aveam anul acesta pe 6 Februarie. Nici acum nu sunt atat de convinsa daca am facut bine sau nu sa imi las un vis sa se spulbere asa de usor.....